Theodosie cel Mare Constantin cel Mare
La 30 aprilie 311, Galeriu dă la Sardica, un edict de toleranță pentru creștini.
În anul 313 Constantin cel Mare dă edictul de
la Milan, prin care se anulau toate hotărârile anterioare luate contra
creștinismului și declarau liberă trecerea la creștinism. Creștinismul devine
religio licita, adică religie permisă în Imperiul roman.
„Noi, Constantin şi Licinius. Amândoi împăraţi, am găsit de
cuviinţă să acordăm creştinilor, ca şi celorlalţi libertatea alegerii acelei
religii, pe care doresc a o îmbrăţişa…În afară de aceasta, dispunem ca aceşti
creştini să aibă parte fără alte despăgubiri de locurile lor de întrunire,
acolo unde şi le-au ales…” (ibidem,
pg. 146)
Locurile de întâlnire ale creștinilor și alte proprietăți
urmau să fie returnate:
„. . aceleași lucruri trebuie să fie înapoiate creștinilor,
fără plată sau orice pretenție asupra unei recompense și fără nici un fel de
fraudă sau de înșelăciune. . . ”
În 392, Theodosie cel Mare declară creştinismul religie
oficială a statului roman:
„Toate popoarele asupra cărora trebuie să exercităm un regim
blând şi permisiv, trebuie, aceasta este voinţa noastră, să trăiască în religia
pe care ne-a predicat-o apostolul Petru…”
(Codex
Theodosianus, în Schmid, op. cit., pg. 150)
Curajul
martirilor în fața morții a făcut pe mulți păgâni să treacă la
creștinism."Semen est sanguis christianorum" (sângele creștinilor
este samânța creștinismului), scria Tertulian (Apologeticum, 50, 13).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu