Traian (98-117)

   
     Cu toate că era drept și cinstit, el a fost un persecutor al creștinilor, realizând primul rescript referitor la ideile sale despre creștini. Rescriptul a fost emis din cauza unei scrisori din partea lui Pliniu cel Tânar în 111-112 din care Traian afla că datorită creștinilor templele se goleau, nu se mai respectau sărbătorile, iar animalele nu se mai cumpărau pentru sacrificii.
     Fragment din scrisoarea guvernatorului Bitiniei, Pliniu cel Tânar (Secundus), adresată împăratului Traian:

     "Este o regulă, maiestate, pe care eu o urmez mereu, de a mă adresa ție cu toate îndoielile mele…
Neluând parte niciodată la vreun proces de-al creștinilor, nu sunt familiarizat cu metodele și cu limitele ce trebuie respectate fie la audierea lor, fie la pedepsirea lor…
     Metoda pe care am folosit-o față de cei care mi-au fost denunțați drept creștini, a fost aceasta: i-am interogat dacă sunt cu adevărat creștini; dacă au mărturisit aceasta, eu am repetat întrebarea de doua ori, adaugând amenințarea pedepsei capitale; dacă ei au perseverat, am ordonat să fie executați. Căci oricare ar fi fost natura credinței lor, eu cel puțin nu mă îndoiam deloc că îndărătnicia hotărâtă și încăpățânarea inflexibilă merită pedeapsa. …
     Cineva a scris un afiș, fără să-l semneze, acuzând un mare număr de persoane pe nume, ca fiind creștini. Cei care au negat că ar fi sau ar fi fost vreodată creștini și care au repetat după mine o invocare către zei și s-au închinat oficial cu libațiune si tamâie înaintea statuii tale, care ordonasem să fie adusă în sala în acest scop, dimpreună cu cele ale zeilor și care, în final, l-au blestemat pe Christos , aceștia am gândit că e potrivit să-i eliberez. Alții mai întâi au mărturisit că sunt creștini și apoi au negat; adevărat, au spus ei, au fost și ei de această convingere însă o abandonaseră … Toți s-au închinat la statuia ta și la chipurile zeilor și l-au blestemat pe Christos. Am judecat că este … necesar să scot tot adevărul, prin tortura, de la două femei sclave, care erau denumite diaconițe, însă nu am putut descoperi nimic mai mult decât superstiție perversă și excesivă. … Persoane de toate rangurile și vârstele și de ambele sexe sunt și vor fi implicate în persecuție. Căci această superstiție contagioasă nu este limitata doar la orașe, ci s-a răspândit prin sate și regiunile rurale. Pare totuși posibil să fie controlată și vindecată.”
     Traian hotărăște ca să fie persecutați cei care sunt dovediți și denunțați, iar cei care nu apostaziază să fie pedepsiți. În concluzie creștinii nu erau pedepsiți datorită faptului că încalcau legile, ci datorită numelui de creștin.
 Iată și răspunsul lui Traian (tot un fragment din scrisoare):
    „Dragul meu Secundus: Ai procedat cu corectitudine perfectă… Dacă sunt acuzați și găsiți vinovați, trebuie să fie pedepsiți… Documentele anonime, care sunt aduse înaintea ta, nu trebuie să li se dea în niciun caz atenție; ele formează un precedent foarte rău și sunt nedemne de vremurile pe care le trăim.”