Apariția creștinismului

        În granițele vastului imperiu roman, la începutul primului mileniu crestin, își face apariția o nouă religie, care aduce un mesaj mai presus de toate diviziunile naționale sau sociale și anume „Creștinismul”. 
În cartea sa Apologetica, Tertulian afirmă:
     ”Nu suntem aici decât de ieri și deja umplem imperiul, cetățile voastre, insulele, fortărețele, satele, câmpiile, consiliile, triburile, decuriile, palatul, senatul, piața publică. Nu vă lăsăm decât templurile voastre . Ce razboi nu am fi în stare să facem, chiar cu forțe inegale? Noi care ne lăsăm sugrumați de bună voie, dacă după doctrina noastră, n-ar valora să suferim moarte decât să omorâm? Chiar dacă nu am lua armele, și nu ne-am revolta pe față, am putea lupta împotriva voastră numai despărțindu-ne de voi”

     Primii persecutori ai creştinilor au fost evreii, la început creştinismul fiind văzut doar ca o nouă sectă iudaică. Creştinii evrei erau diferiţi de ceilalţi evrei prin faptul că erau convinşi şi mărturiseau că Mesia a venit în persoana lui Isus Hristos. De aici urmau să apară alte diferenţe etice şi teologice consistente. Evreii considerau creştinismul o erezie, şi se purtau ca atare, apostoli ca Ştefan, Pavel, Petru şi alţi pionieri creştini suferind o prigoană serioasă din partea fraţilor lor evrei.